Decebal(Diurpaneus) - Rege al Daciei intre anii 87 - 106. despre Decebal vorbeste Dio Cassius(sec III) istoric al Romei: "Era foarte priceput în ale războiului şi iscusit la faptă, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Abil în a intinde curse, era viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibacie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor".
Prima lupta importanta cu armata romana se desfasoara in anul 87 cand Decebal zdrobeste armata romana condusa de generalul comandant al Garzilor Pretoriene, Cornelius Fuscus.
In anul 88 Decebal infrunta o armata romana condusa de generalul Tetius Iulianus. Desi invins, Decebal stie sa obtina o pace mai mult decat benefica pentru Dacia in fata Imperiului Roman si in fata imparatului Domitian.
In anul 101, in timpul noului imparat roman Ulpius Traianus, ultimul mare imparat pagan al Romei, incepe primul mare razboi dacic cand Traian insusi intra cu 14 legiuni(cca. 150.000 de soldati) in Dacia marelui Decebal care este infrant la Tapae iar apoi in anul 102 la Nicopolis ad Istrum si la Adamclisi. Pacea este zdrobitoare dar Dacia isi pastreaza politica externa.
Decebal este infrant definitiv in 106 dupa lupte grele cand pentru nu a suferi rusinea de a fi prins de trupele romane se sinucide.

Basarab I Intemeietorul - Intemeietorul si domnitorul Tarii Romanesti intre anii 1310 - 1352. Dupa unii istorici domnitorul Basarab I este legendarul Negru Voda.
Regele Ungar Carol Robert de Anjou porneste in anul 1330 o campanie de supunere a Tarii Romanesti. Basarab organizeaza o ambuscada atunci cand trupele Ungariei incearca trecerea printr-o posada. Regele Carol Robert, umilit si speriat de deghizeaza in simplu soldat pentru a nu fi prins.
In urma campaniei intreprinse de regele ungar Ludovic cel Mare intre anii 1343 - 1345 impotriva taratilor, Basarab primeste teritoriile de la nord de gurile Dunarii, tinut ce se va numi Basarabia.
Domnitorul este inmormantat la Campulung.

Mircea cel Batran(1355 - 1418) - voievod si domn al Tarii Romanesti intre anii 1386 si 1418. Este unul dintre cei mai importanti domni ai Tarii Romnesti tinand piept incercarilor de invazie a otomanilor.
A ridicat fortificatii pe Dunare, a intarit "marea armata" a tarii. Un ro important il are si in sprijinirea monahismului, suflet al unui neam, ridicand cateva manastiri cum este cea de la Cozia.
Tara Romaneasca ajunge in timpul lui la cea mai mare intindere, de la nord la sud de la Olt pana la Dunare, de la Portile de Fier in vest pana la Marea Neagra la est. O periodada de timp este si ba al Banatului de Severin.
Marele conflict il are cu Imperiul Otoman condus de Baiazid "Fulgerul" care dorea pedepsirea domnului valah si supunerea Valahiei pentru sprijinirea neamurilor crestine de la sud de dunare. Imparatul trece Dunarea in 1394 cu o armata de 40 de mii de soldati. Voievodul Mircea avand in subordine doar 10 mii de soldati foloseste tactica hartuirii si pana la urma infrunta si invinge armata otomana in batalia de la Rovine si apoi in alta batalie pe Arges.
Participa la cruciada antiotomana din anul 1396 care datorita orgoliilor straine ce nu l-au lasat pe Mircea cel Batran sa organizeze atacul se sfarseste cu dezastrul de la Nicopole.
Dupa ce Baiazid este infrant de Timur Lenk Mircea se implica in politica imperiului Otoman sustinand pentru tron pe Musa.
Semneaza un act prin care se recunoaste libertatea Tarii Romanesti in fata Imperiului Otoman.
Istoricul german Leunclavius il numeste "Cel mai viteaz şi mai capabil domn creştin".
La tron ii urmeaza fiul sau Mihai I, iscusit om de arme, care reuseste sa opreasca expansiunea otomana la nord de Dunare.
Mircea devine un model de lupta pentru neamul romanesc cat si pentru natiunile crestine din Balcani.
Moare in anul 1418 si este inmormantat la manastirea Cozia.

Vlad Tepes(Dracula sau Draculea)(1431 - 1476) - domn al Tarii Romanesti, fiul lui Vlad Dracul. Domneste intre anii 1448, 1465 - 1462, 1476.
In timpul domniei sale Tara Romaneasca isi obtine independenta in fata Imperiului Otoman.
Este considerat cel mai crud domnitor valah dar si cel mai drept, in timpul domniei lui pedepsind aspru orice nedreptate, crima, jaf, hotie. Metoda cea mai cunoscuta fiind tragerea in teapa, de unde si supranumele sau de Tepes. Negustorii brasoveni suparati pe domn datorita restrangerii drepturilor rol de comert in Tara Romaneasca au raspandit vestea falsa ca domnul ar fi pagan ci nu crestin.
Numele de Dracula vine de la tatal sau Vlad II Dracul al carui nume vine de la Ordinul Dragonului(Draco), ordin crestin comparabil cu cel al Cavalerilor Teutoni.
Potrivit legendei, Dracula a fost un prin ţ care a luptat pentru a-şi apăra graniţele, îngrozindu-şi atacatorii, musulmani sau creştini, omorând fără milă.
Nu se pleaca nici el in fata incercarilor otomane de supunere a Tarii Romanesti intrand in conflict direct cu turcii. Una dintre cele mai importante lupte este cunoscuta sub numele de "atacul de noapte de la Targoviste" unde o mica forta de cavalerie valaha condusa de insusi Vlad reuseste sa dea foc si sa starneasca panica in tabara otomana, turcii sfarsind prin a se omora intre ei.
Imposibil de a tine piept invaziei turce fuge in Transilvania si este arestat la ordinul lui Matei Corvin, regele Ungariei. Petrece urmatorii 12 ani in inchisoare pana cand este eliberat tot la ordinul lui Matei Corvin.
Revine in tara si isi recapata tronul.
Este tradat si asasinat in 1476. Mormantul sau se pare ca este in incinta manastirii Comana, ctitorie a sa.

Stefan cel Mare si Sfant(1433 - 1504) - cel mai mare voievod si domn al Tarii Moldovei, sfant al Ortodoxiei, considerat pe drept cel mai mare roman al tuturor timpurilor.
A domnit intre anii 1457 şi 1504.
După uciderea tatălui său Bogdan, Ştefan vine cu oaste, ajutat devarul sau Vlad Tepes, domnul Ţării Româneşti, şi - după înfrângerea lui Petru Aron în "tina de la Doljeşti", la 12 aprilie si la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceavaşi pe locul ce se chema "Câmpia Dreptăţii", lângă cetatea de scaun, întreabă pe toţi de faţă, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveţi, ostaşi şi "toată ţara" proclamară pe Ştefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinţilor şi strămoşilor lui.
Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea monahismului au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare, a devenit un erou legendar. Papa Sixtus al-IV-lea l-a numit "Athleta Christi" - atletul Lui Hristos.
Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare. sunt versurile unei balade populare despre marele domn.
Legionarii condusi de Corneliu Zelea Codreanu il vor considera unul dintre cele mai demne modele in educatia nationalist crestina inchinandu-i si ei unul dintre imnurile lor:"Stefan Voda al Moldovei sau Imnul Legionarilor Vranceni"
Legenda spunde ca dupa fiecare batalie castigata impotriva turcilor domnul ridica o manastire intru multumirea si pentru sustinerea sufletului neamului.
Nu a fost nici el privat de incercari de uzurpare ori de incercari de asasinat, multi boieri fiind impotriva sa. Iute la manie a dejucat toate planurile si incercarile dusmanilor sai pedepsele pentru acestia fiind scurte si dure. Scurtarea de cap!
Marele sau avantaj a fost ca in politica interna s-a bazat nu pe boieri cat pe tarani si pe preoti.
Pe razesi i-a incadrat in marea oaste a tarii impreuna cu cetele boieresti. A format o "oaste nationala" care sa apere tara.
In 1467 infrange la Baia oastea Ungariei condusa de Matei Corvin care scapa ranit de trei sageti si o lance. Stefan continua urmarirea pana in Transilvania.
Zdrobeste armata tatara la Lipnic pe Nistru si apoi il inlatura pe Radu cel Frumos de pe tronul Tarii Romanesti.
In iarna anului 1474 Mahomed II trimite pe Hadan Suleiman Pasa cu o impresionanta armata de 120.000 de oameni si multe tunuri in Moldova. Bun strateg, Stefan organizeaza apararea si la Vaslui obtine o rasunatoare victorie impotriva otomanilor care sunt apoi urmariti si decimati pana la dunare. Aceasta este considerata cea mai mare infrangere in camp deschis din toata istoria Imperiului Otoman. Strategia de lupta se invata la marile academii militare din lume. Rolul cel mai important in batalie l-au avut masele de tarani care potrivit legendei strigau toti in momentul atacului "Sfantul Gheorghe e cu noi!"
Intra in conflict cu regele Poloniei pe care il infrange in batalia de la Codrii Cosminului iar apoi intreprinde o campanie de pedepsire ajungand pana la portile Cracoviei, capitala de atunci a Poloniei.
Ultimii ani de domnie fur ă ani de pace. Cel care spunea în actele scrise că este "din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei" a zidit 44 mănăstiri şi biserici, conform tradiţiei, după fiecare luptă o biserică. Bătrân şi bolnav de gută, după o domnie îndelungată de 47 de ani - neobişnuită pentru acele vremuri - marele domnitor închise ochii la 2 iulie 1504.
Iară prea Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toţi ca pe un părinte al său...(Grigore Ureche)

Mihai Viteazu(1558 - 1601) - Domn al Tarii Romanesti(1593 - 1601) si primul domnitor al tuturor tatilor romanesti(1600 - 1601)
Este cel ce a reusit pentru prima data a implini visul cel mare al tuturor romanilor, unirea cea mare a tuturor tarilor romanesti.
Se opune si el aceluiasi pericol, cel turcesc.
13 noiembrie 1594 este data la care incepe revolta antiotomana ce se sfarseste cu suprimarea negustorilor levantini si cu nimicirea totala a garnizoanei otomane din Bucuresti.
Incepe o campanie totala impotriva turcilor Mihai atacand cetatile turcesti de la Dunare. Obtine o serie de batalii impotriva turcilor si a tatarilor(Putineiu, Stanesti, Serpatesti) apoi incendiaza Rusciukul.
Incercand sa faca alianta cu Transilvania este tradat de boieri care semenaza un act prn care Mihai devenea succesorul lui Sigismund Bathory pe propriul sau tron.
Comandand o armata de 16 mii de oameni la care se adauga 7 mii de transilvaneni reuseste sa tina in loc oastea turca mult mai numeroasa la Calugareni in 1595, adevarata victorie venind mai tarziu in batalia de la Giurgiu dupa ce Mihai se retrasese inspre Targoviste incepand de acolo urmarirea pana la Dunare a armatei otomane. Elibereaza cetati importante de sub turci si ajunge mult in sud de Dunare.
Dupa ce obtine pacea cu turcii incepe a lucra la marele plan de unire a tuturor romanilor. Il infrange pe Andrei Bathory la Selimbar in 1599 iar apoi intra triumfal in cetatea Albei pe 1 noiembrie. In 1600 incepe campania din Moldova pentru inlaturarea lui Ieremia Movila. Domnul tradator al Moldovei fuge in Polonia iar Mihai si armata sa sunt primiti in urale de armata ce trebuia sa le fie inamica. Devine voievod al Moldovei si a tuturor romanilor.
Pentru intarire Marii Uniri:
adoptă aceeaşi stemă pentru toate teritoriile,
construieşte o biserică ortodoxă la Alba Iulia,
acordă anumite înlesniri preoţilor şi iobagilor români,
numeşte ca mitropolit al Transilvaniei pe Ion de la Prislop.
Interesele sale vin in contradictie cu interesele straine iar acest lucru este inceputul destramarii Sfintei Uniri. Noul stat era si o amenintare pentru tarile importante ale zone si putea schimba oranduirea. Pierde Transilvania dupa revolta nobililor maghiari pe care nu reuseste sa o infranga si apoi pierde Moldova care revine Movilestilor.
Impreuna cu generalul Basta incepe recucerirea teritoriilor transilvane indepartandu-l pe Bathory apoi il indeparteaza pe Simion Movila de pe tronul Tarii Romanesti. Imparatul nefiind de acord cu o noua unire ce se intrezarea da ordinul de ucidere a lui Mihai Viteazu.
Mihai este omorat in data de 10 august 1601de catre generalul Basta. Este decapitat iar capul este inmormantat la Manastirea Dealu unde este scris: "Aici zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi Moldovei."

Pintea Viteazul(1670 - 1703) - Haiduc din Tara Maramuresului. Despre el balada spune: „De-un viteaz aşa fălos, Şi la inimă milos, De-un viteaz aşa de mare, La sărmani dă ajutoare”
Este fiul unor nobili romani din Magoaja. Intra in conflict cu nobilii maghiari din zona si fuge in padure hotarat sa pedepseasca nedreptatile comise impotriva taranilor romani, acesta fiind inceputul haiduciei sale. Ani de zile terorizeaza nobilii din zona reusind sa scape fiecarei urmariri.
Devine capitan in armata lui Francisc Rakoczy in 1701 dupa ce se alatura rascoalei "Curutilor". In 1703 participa la cucerirea cettatii Baia Mare.
In iarna anului 1703 este executat de un asasin platit de austrieci.

Horea, Closca si Crisan - Capeteniile rascoalei impotriva nobililor maghiari din Transilvania(1784)
Horea - Vasile Ursu Nicola
Closca - Ioan Oraga
Crisan - Marcu Giurgiu
Rasculatii au pornit la lupta impotriva nobililor maghiari care abuzau de puterea lor pentru a inrobii tot mai mult iobagimea romana de sub ei. In acel an au dat scanteia rascoalei in toata Transilvania, conacele fiind arse, nobilii fiind executati ori supusi la chinuri pentru a plati nedreptatile comise.
Insusi Imparatul Iosif al II-lea i-a acordat audienta si sprijin impotriva nobililor dar tot imparatul strain a dat ordinul de prindere si executare a capeteniilor revoltei.
Pedepsirea fost groaznica, acestia fiind torturati pana la moarte prin metoda tragerii pe roata. Executia s-a facut in fata taranilor adunati cu forta pentru a fi martori exemplului de "corectie" dat de catre fortele straine austriece celor ce s-au ridicat pentru neamul lor impotriva nedreptatilor.

Iancu Jianu - Vestit haiduc din Oltenia. Fiul unei familii instarite din zona Caracalului. Se zice ca nu avea egal in manuirea armelor fiind energic si indraznet. Desi nu era foarte inalt nu avea rival in lupta.
In perioada de maxima ascensiune haiducul Iancu conducea o mica armata haiduceasca formata din 3000 de oameni.
Actiunile sale nu erau indreptate doar impotriva boierilor ci in special impotriva fanariotilor, a habsburgilor si a otomanilor, aceasta dandu-i un caracter nationalist.
In regiunea in care activa, pentru o scurta perioada de timp s-a substituit domnului fanariot.
Dupa ce pasa Pazvan Oglu a atacat Craiova si satele din imprejurime Iancu Jianu intreprinde o campanie peste Dunare incendiind Vidinul si Plevna si omorandu-l pe pasa. Distruge si raiaua turceasca de la Turnu Magurele. Iancu se purta ca un domn in perioada sa de glorie, facand donatii bisericilor si construind cladiri de interes public in Craiova si Caracal.
In timp ce era la comert in Bucuresti este prins si condamnat la moarte. Dupa o traditie a pamantului care zice ca acel condamnat la moarte este iertat daca este cerut ca sot Jianul scapa fiind dorit de mai multe domnite de la curte. In urmatorii ani renunta la haiducie si devine un mic boier in Romanati.
In 1821 il intampina pe Domnul Tudor Vladimirescu la Slatina unde se face jonctiunea haiducilor stransi de Jianu cu pandurii lui Tudor caruia i se alatura.
Dupa moartea lui Tudor, Iancu tine la el steagul purtat de panduri, primul steag al Romaniei, realizat de Petrache Poenaru.

Tudor Vladimirescu(1780 - 1821) - A fost capetenia revolutiei de la 1821 impotriva domniei straine - fanariote din Tara Romaneasca si pentru cateva lui Domn al Tarii Romanesti.
Nascut intr-o familie de mosneni din zona Gorjului. Invatza carte si limba greaca fiind administrator pe mosia profesorului sau Ioan Glogoveanu din Craiova.
Intra in randurile pandurilor si participa la razboiul ruso - turc(1806 - 1812) si este decorat de rusi cu Ordinul de Cavalerie Vladimir, Cls. III-a
Intors din Austria gaseste plaiurile natale si mosia sa pradate de garnizoana turca de la Ada-Kaleh care facuse raiduri in zona.
Tudor, afland de planurile Eteriei de a porni miscarea de eliberare a Greciei considera ca este momentul potrivit sa ridice "norodul" impotriva dominatiiei straine. Proclamatia de la Pades ii sperie pe boieri care trimit corpuri de armata sa se opuna marsului lui Tudor care i se adreseaza boierui Nicolae Vacarescu: "pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc, îl socoteşti nimic, şi numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiţi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor"
Inra in Bucuresti in primavara anului 1821 in aclamatiile localnicilor si devine domn a Tarii Romanesti fiind numit de romani "Domnul Tudor"
Tudor ii cere lui Ipsilanti, seful Eteriei sa treaca Dunarea asa cum promisese pentru ca Tara Romaneasca sa nu devina teatru de razboi. Eteristii pun la cale un complor impotriva domnului si prin tradare este arestat la Golesti si apoi omorat la Targoviste.

Avram Iancu(1824 - 1872) - S-a nascut la Vidra de Sus intr-o familie de moti instariti. A fost avocat si unul dintre conducatorii revolutiei de la 1848 din Transilvania.
La 1848 era unul dintre fruntasii intelectualitatii transilvane, sustinator al emancipatii nationale si al eliberarii transilvaniei de sub dominatie straina. A fost unul din cei ce au organizat marea adunare de la Blaj si conducatorul cetelor de tarani si mineri din Muntii Apuseni.
Refuzul revolutionarilor unguri cu de a da libertati romanilor din Transilvania face ca alianta sa se rupa iar cetele de tarani inarmati condusi de Iancu sa se revolte si impotriva ungurilor. A organizat o formidabila defensiva in Muntii Apuseni, practic fortificandu-i si respingand in nenumarate randuri atacurile maghiare superioare ca numar si dotare. Primeste numele de "Craisorul Muntilor".
Dupa infrangerea trupelor revolutionare maghiare la Sighisoara de catre armatele austriece si ruse refuza decoratia ce trebuia sa o primeasca de la imparatul Frantz Ioseph venit in vizita in Transilvania.
Moare la Tebea in 1872 fiind inmormantat langa gorunul lui Horea din localitate.

Soldatul Roman - Pentru vitejia sa pe campul de lupta impotriva strainilor ce au incercat sa asupreasca din totdeauna frumoasa tara a Romaniei.
Pentru vitejia sa in lupta pentru independenta tarii in razboiul din 1877.
Pentru devotiunea si curajul sau in pe fronturile Primului Razboi Mondial, Razboiul de Intregire a Neamului.
Pentru curajul nemaipomenit de a lupta in cel de-al Doilea Razboi Mondial contra colosului comunist de la est si impotriva amenintarii sale.

Deplangem distrugerea armatei nationale si inlocuitea acesteia cu o armata de mercenari care au ca singur dumnezeu banul! Acestia nu se pot numi eroi pentru ca nu mai apara nici unul dintre ei tara, neamul si lupta pe fronturi straine in slujba strainilor! RUSINE LOR!

Ion Mota(1902 - 1937) si Vasile Marin(1904 - 1937) - Oameni politici, membrii ai Miscarii Legionare, Ion Mota fiind membru fondator.

Ion Mota - Comandant Legionar al Bunei Vestiri, erou naţional, născut la 5 iulie 1902 la Orăştie. Fiul Protopopului Ioan Moţa, unul dintre fruntaşii românilor ardeleni în lupta de dezrobire naţională, cunoscut activist în timpul stăpânirii maghiare prin ziarele populare pe care le-a editat: Libertatea, Foaia Interesantă şi Foaia Plugarului. 
În toamna anului 1920 pleacă la Paris, înscriindu-se cu o bursă de stat la Sorbona, urmând Dreptul şi Ştiinţele Politice, unde trece cu succes toate examenele. În toamna anului 1921 se reîntoarce în ţară şi se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii Cluj. Împreuna cu Iustin Ilieşu fondează ziarul naţionalist Dacia Nouă (Cluj). Cunoscutul scriitor şi critic Nicolae Roşu comenta că ziarul acesta a fost prima alarmă ziaristică a mişcării naţionaliste care începea, sau mai bine zis, se continua cu o nouă generaţie.
În primăvara anului 1923 este ales Preşedinte al Centrului Studenţesc Petru Maior. Împreuna cu profesorii Ion C. Cătuneanu, Ciorta, avocatul Emil Vasiliu-Cluj, Iuliu Haţegan, înfiinţează organizaţia de luptă naţionalistă-politică Acţiunea Românească. Continuă apoi studiile la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi, iar în anul 1924 (împreuna cu Corneliu Codreanu), pleacă la studii în Franţa la Grenoble, unde îşi ia licenţa în Drept. Împreuna cu Corneliu Zelea Codreanu şi ceilalţi camarazi cunoscuţi sub numele de Grupul Văcărăştenilor, pune bazele Legiunii Arhanghelul Mihail la Iaşi, în data de 24 Iunie 1927.
Preşedinte al Asociaţiei Generaţia Mişcării Studenţeşti de la 1922, Ion Moţa îşi câştigă un mare prestigiu prin toate acţiunile pe care le întreprinde în folosul mişcării studenţeşti naţionaliste. Fondatorul revistei Axa, colaborează la numeroase alte publicaţii naţionaliste: Cuvântul Studenţesc, Crai Nou, Revista Mea, Cuvântul Argeşului, România Creştină, Vestitorii ş.a. Întemniţat în mai multe rânduri pentru activitatea sa legionar-naţionalistă şi anticomunistă, în toamna anului 1936 pleacă voluntar în Spania împreună cu echipa legionară condusă de Generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, să lupte împotriva trupelor comuniste care (spunea el în scrisorile testamentare lăsate în păstrarea Prof. Nae Ionescu cu data de 22 Noiembrie 1936): „trăgeau cu mitraliera în obrazul lui Christos, clătinând aşezarea creştină a lumii!, adăugând: Puteam noi să stăm nepăsători? Nu e o mare binefacere sufletească pentru viaţa viitoare, să fi căzut în apărarea lui Christos?...“A murit ca un erou la Majadahonda, lângă Madrid, alături de prietenul şi camaradul său Vasile Marin, la 13 iIanuarie 1937, apărând citadela madrilenă de invazia trupelor comuniste. A fost înmormântat împreună cu Vasile Marin la Mausoleul de la Casa Verde (Bucureştii Noi), conduşi pe ultimul drum de o jumătate de milion de oameni veniţi să-şi ia rămas bun de la cei doi eroi. Astăzi, pe locul unde cei doi martiri şi-au vărsat sângele, un grandios monument de granit se ridică în perspectiva Munţilor Guadarama de lângă Majadahonda, înconjurat de steaguri verzi şi tricolore, loc de pelerinaj pentru mulţi naţionalişti din lume.

Vasile Marin - Erou naţional, născut la 16/29 Ianuarie 1904 în Bucureşti dintr-o familie nevoiaşă. Urmează Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti fiind licenţiat în anul 1927. Fost secretar ministerial la Roma şi şef de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (1928). În 1931, avocat al Ministerului de Industrie şi Comerţ. Doctor în Drept la Bucureşti (1932). În 1932 cunoaşte Mişcarea Legionară, demisionează din slujba pe care o ocupă şi se înscrie în Garda de Fier, care îi încredinţează conducerea organizaţiei de Bucureşti şi Ilfov a partidului Totul Pentru Ţară.
La 20 decembrie 1933, odată cu dizolvarea Gărzii de Fier, este arestat şi dus la Jilava împreună cu Ion Moţa şi Sterie Ciumetti.
Comandant legionar din 1935.
A lucrat în redacţia Cuvântul sub direcţia lui Nae Ionescu. Claritatea expunerii, precizia, informarea amplă, puterea de sinteză şi asimilarea profundă a ideilor naţionaliste şi creştine făcuseră din el, după afirmaţiile lui Nae Ionescu, „o autoritate a doctrinei legionare“.
Plecat să lupte pentru creştinătate în războiul din Spania (1936), moare pe front, ca un erou, la 13 Ianuarie 1937. Ororile săvârşite de comunişti în Spania l-au cutremurat: bisericile arse, altarele profanate şi preoţii ucişi cu miile.
A fondat şi condus revista Vestitorii apărută la Bucureşti împreună cu Gheorghe Ciorogariu (Anul I, Nr. 1, Martie 1936. Suprimată după numai patru numere de apariţie, revista a continuat să apară între 1952-1956 în Germania sub conducerea lui Victor Velescu şi mai apoi a lui Traian Golea).

Corneliu Zelea Codreanu(1889 - 1938) - Fondatorul Nationalismului Crestin din Romania

Cel mai mare dintre şapte fii ai profesorului Ion Zelea Codreanu (în trei rânduri deputat, provenind dintr-o străveche familie de pădurari).
A absolvit Liceul Militar Mânăstirea Dealului şi Facultatea de Drept din Iaşi.
În primul război mondial îşi urmează tatăl pe front.
În 1919 aderă la Garda Conştiinţei Naţionale, organizaţie anticomunistă condusă de muncitorul ieşean Constantin Pancu.
Dejoacă cu mult curaj, în 1920, două acţiuni comuniste la Regia din Iaşi şi la Atelierele CFR Nicolina. Se opune cu succes deschiderii anului universitar fără serviciu religios. Este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept.
La 10 Mai 1922, înfiinţează Asociaţia Studenţilor Creştini. În toamna lui 1922 pleacă să studieze la Berlin şi Jena, dar se întoarce în iarnă pentru a participa la marile mişcări studenţeşti din Decembrie 1922. Punctul principal al revendicărilor studenţeşti îl reprezintă numerus clausus, adică limitarea numărului de locuri alocate evreilor în universităţi la procentul pe care evreii îl aveau în populaţia românească.
Împreună cu profesorul A. C. Cuza, fondează, în 1923, Liga Apărării Naţional Creştine.
Organizează în acelaşi an, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Leonida Bardac şi Tudose Popescu un complot împotriva bancherilor evrei şi a capilor corupţiei din lumea politică. Complotul este trădat de clujeanul Vernichescu.
Îl împuşcă, în legitimă apărare, pe prefectul de poliţie Manciu din Iaşi, în 1924. Este achitat un an mai târziu la Turnu Severin.
Întemeiază la 24 Iunie 1927, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, Legiunea Arhanghelul Mihail.
În 1930 organizează două ample marşuri în Basarabia, cu scopul de a potoli agitaţiile comuniste. Se constituie organizaţia de tineret Garda de Fier.
Este ales deputat de Neamţ în 1931.
Iniţiază în 1935 Comerţul Legionar.
Întemeiază partidul Totul pentru Ţară, ca expresie politică a Mişcării Legionare.
Este arestat în noaptea de 16-17 aprilie 1938 pentru ultragierea lui Nicolae Iorga şi este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai i se intentează încă un proces şi este condamnat la zece ani muncă silnică.
În noaptea de 29-30 Noiembrie 1938 este asasinat de jandarmi împreună cu Nicadorii şi Decemvirii, în timp de erau transportaţi către Jilava.

Taranul Roman - Pentru munca sa.
Pentru vitejia sa cand a fost nevoie de ea.
Pentru intelepciunea sa.
Pentru rezistenta sa in fata greutatilor.
Pentru invataturile pe care le avem de la el.
Pentru arta sa.
Pentru dreptatea sa.
Pentru credinta sa.

Luptatorii Anticomunisti - Pentru curajul lor nebunesc de a lupta impotriva a ceea ce a fost invevitabil.
Pentru credinta lor in Dumnezeu, credinta aparata de ei cu arma si credinta din care si-au tras puterile.
Pentru modelul de lupta nationalita pe care il dau.
Pentru mortile lor vitejesti.
Pentru inplinirea juramantului din Padurea Dobrina.
Pentru speranta lor de mai bine.
Pentru toate greutatile intampinate.
Pentru ca nu au capitulat in fata comunismului si au preferat sa moara decat sa il accepte.